Istorie

Ordo Militaris Teutonicus Levantis: Originea în anul 1311

Conform prof. Emil Schlee, la începutul secolului al XIV-lea ia naștere, în esența sa, ordinul cavaleresc menționat pentru prima dată în Cipru sub dinastia Lusignan, printr-o unire a foștilor cavaleri ai Ordinului Teutonic și ai Ordinului Templierilor. Sarcinile sale erau de natură militară. Regele Henric al II-lea al Ciprului (și al Ierusalimului) a acordat ordinului independență laică în anul 1311.

Exemplu: istoria Ordinului Templierilor

După ce ultimele poziții creștine din Palestina (Acre, 1291) au căzut în mâinile musulmanilor, Cipru a devenit următoarea bază a creștinătății în estul Mării Mediterane (Levant). Astfel, spre sfârșitul secolului al XIII-lea, Templierii și Ioaniții și-au mutat cartierele generale din Țara Sfântă în Cipru.

Această perioadă de confuzie și reorientare a fost folosită de regele Henric al II-lea al Ciprului pentru a întemeia un nou ordin militar puternic, format din cavaleri ai Ordinului Teutonic, ai Templierilor și ai Ioaniților. Deși în acea perioadă nu era obișnuit ca un cavaler să intre într-un alt ordin, în această fază de schimbare acest lucru nu era nici rar, așa cum dovedesc sursele istorice.

Templierul și guvernatorul Ciprului, Guillaume Mauviel, a devenit primul Mare Maestru al ordinului Ordo Militaris Teutonicus Levantis. El a fost suficient de înțelept pentru a dezvolta noua stemă a ordinului pornind de la simbolurile celor trei ordine. Denumirea „Teutonicus” însă distrage atenția de la Templieri, care la momentul fondării reprezentau aproximativ două treimi din noii cavaleri.